Tehnici de pescuire a salaului la spinning

viClean

Biban
ViClean, asta cu greutatea jigului, respectiv a plumbului din capat nu e usoara deloc. Defapt, cam in asta consta tot pescuitul la jig. Ea trebuie echilibrata avand in vedere mai multe variabile si vei lua decizii in functie de conditiile pe care le gasesti la un moment dat.
In primul rand, asa cum ai putut deduce de sus, o greutate mai mare face ca viteza de coborare sa fie mai rapida, ceea ce va duce la miscarea mai agresiva a coditei. Cand apa e calda si pestisorii pe care ii imiti sunt vioi, e recomandata. Pe apa mai rece pestisorii sunt mai amortiti si ceva care se misca vioi nu prea e la locul lui. In plus si aia mari sunt amortiti si fac economie de energie, deci nu se vor duce dupa ceva cu viteza.
Apoi, chiar daca apa e calda dar rapitorii nu prea sunt activi, sunt timizi, vor reactiona mai bine la ceva ce se misca mai incet. Deci daca stiuca nu ataca hotarat, o greutate mai mica, ce lasa naluca suspendata mai.mult timp, s.ar putea sa declanseze atacul.
Apoi daca apa e tulbure si pestii practic nu vad naluca, ei simt vibratia si atunci tu trebuie sa compensezi cumva lipsa de vizibilitate cu o vibratie mai dinamica - ori din greutate, ori din marimea paletei.
Mai sunt niste principii importante care tin de fizica. Cu cat cobori in coloana de apa, presiunea e mai mare, apa ceva mai densa si lucrurile se misca mai greu in ea.
Eu am observat pe pielea mea ca un vobler suspending dimineata se ducea la fund si oe masura ce apa se incalzea devenea suspending asa cum scria pe el.
Cu timpul, in functie de situatiile cu care te intalnesti o sa incepi sa intuiesti fara multe calcule ce trebuie sa faci.
Si ca un exemplu care sa intareasca ce zice Aurel, am avut odata o experienta pe Dunare - eu dadeam cu un jig de vreo 20g si nu prea reuseam sa pun guma pe fund si langa mine, un baiat care avea jig de 10 a prins 3 strapi fara efort. Fir mai subtire, dat unde trebuie, la forfecarea curentilor, guma mai fina, fara portanță.....m.a umplut de respect.
Lungimea carligului e in functie de guma. Sa ramana din ea cam jumate pt a fi elastica si a bate liber.
Foarte util si ca la carte multumesc!
 

Luigi

Somn
Tot ce au scris baietii e 100% valabil. Eu completez cu o sugestie: ca incepator ar fi poate bine sa dai mai intai cu jiguri putin mai grele decit necesar, din 2 motive:
1. Astfel simti mai bine cand atingi fundul apei sau structurile, inca nu ai mâna suficient de sensibila. De exemplu, pe Siret un jig de 7-8 g ar fi poate optim, dar probabil ca inca nu ai simti clar atingerea finã a substratului. Cu unul de 10g treaba devine clarã
2. Un jig mai greu te obliga sa joci mai agresiv guma, daca e supradimensionat are in plus un "boncãnit" pe substrat care iar e un avantaj citeodata. Combinat cu o guma mai mare poate fi alt avantaj, repet, citeodata
In situatia ta, eu as incepe supradimensionat si as reduce cu timpul dimensiunile, pe masura ce incep sa simt substratul si mai ales pe masura ce incep sa simt PRIN lanseta. Ca sa pescuiesti la finetze trebuie mai intai sa ai acea finetze in mânâ, mie de exemplu mi-au trebuit multe partide si ani de zile pina sa simt ce face guma....
 

Luigi

Somn
E o discutie interesanta pe alt topic, pe care as continua-o aici: raportul de recuperare al mulinetei care dã viteza de recuperare. Stiu ca nu exista o regula universala, dar m-ar interesa macar o "tendintza" generala. Un coleg cred ca a zis-o: dai o turatie, maxim douã de mulineta. Bineinteles, corelat cu plumbul corespunzator. Eu inteleg ca asta inseamna de multe ori o smucire cit mai lentã a gumei.
Ei, stilul asta l-am practicat vreo 2 ani fara rezultate notabile, subliniez ca pe un singur lac. In momentul in care am depasit greutatea optima a jigului (de la 10 la 14g) si dimensiunea gumei (12cm acum) au venit capturile. Automat am schimbat si stilul de recuperare: de la 1-2 ture am ajuns la 3-4, doar asa am o faza de cadere de 1-2 secunde. Facand comparatia cu ceilalti pescari de acolo care o fac cit mai fin, eu pescuiesc mult mai "agresiv" si cu rezultate mult mai bune.
Si tot stau sa ma intreb: o fi stilul asta smucit doar o exceptie, de succes doar in anumite conditii? Voi mai ajunge si pe alte ape si un stil cit de cit universal mi-ar prinde bine!
 

Wurger

Somn
Uita.te la clipuri pe youtube! Asa o sa vezi ca fiecare intelege cum vrea "usor" ala.
E foarte buna intrebarea si astept cu interes raspunsurile celor care dau mai mult la salau.
Problema e ca e greu sa explici in cuvinte ce faci cu mana. Si mai e si diferenta intre ape, populatii piscicole, anotimpuri.....
 
Depinde cel mai mult de anotimpuri, respectiv temperatura apei sau activitatea lui.
Mai depinde și ce înțelegi prin ture, ca poți da 10 ture încet/ repede, ceea ce nu e tot una cu 1-2 ture încet/repede șamd.
Pe apă rece sau când e mofturos recuperări încete și gume fără bătaie mare, dar au fost dăți când voia agresiv.
În perioada caldă mai mult agresiv, gume mai mari cu bătaie, câteodată vine pana la mal după ea chiar dacă nu are "poftă",dar nici aici nu e exclus sa mulinezi încet.
De obicei dacă nu întra la primele mâini pe un mulinat moderat, asta fiind stilul meu,încerc și pe celelalte și gume diferite.
 

Luigi

Somn
Iar am o nelãmurire care nu imi dã pace. Am un loc despre care sunt convins ca e o "cãrare de trecere", fiindca prind relativ des pe el si nu are structuri unde sa zici ca stã la pândã. E de fapt o bucata de mal de vreo 100 m, atacurile sunt mereu intre 10 si 30 m de mal. Eu imi fac programul normal, dau in evantai 5-6 mâini si ma mut citziva metri. Tot la prima sau a doua mânã am atacul, maxim unul pe partidã...
La stilul asta eu ii spun "de cãutare". Oare nu ar fi mai bun un stil "de aşteptare"? Ma plantez intr-un loc si lansez ore in sir in toate directiile, pina trece vreun salau? Un coleg a facut asa si a avut 2 atacuri in 4 ore.
Voi cum abordati un astfel de loc? jos palaria
 
Sus